Ignorare comenzi Panglică
Salt la conținutul principal
Prezentare

Prezentare instanţă
Istoric


Prezentare instanţă

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA
 
          
 
TRECUT
     Curtea de Apel Timişoara a fost una dintre cele 11 curţi de apel care au funcţionat în România, după Marea Unire din 1918 până în anul 1948 când au fost desfiinţate.
     Instanţele judecătoreşti funcţionau în trecut ca şi în prezent, pe trei grade de jurisdicţie, cu denumirea specifică de atunci, respectiv: judecătorii de ocol urbane şi rurale, tribunale de judeţ (de drept comun, comerciale şi de notariat), curţi de apel (cu o competenţă teritorială pe mai multe judeţe) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
      Curtea de Apel Timişoara avea în raza de activitate pe teritoriul vechilor judeţe: TIMIŞ-TORONTAL, ARAD şi CARAŞ, cu sediul în PALATUL DICASTERIAL, al doilea ca mărime după PALATUL JUSTIŢIEI din Bucureşti. Marea majoritate a judecătorilor - magistraţi ai Curţii de Apel Timişoara, dintre care amintim: I.Ţenchea, E. Botiş, R. Miclea, A. Marta, I. Herman, I. Motoc ş.a. – erau doctori în drept ai Universităţilor din Bucureşti, Berlin, Budapesta, Paris, Roma şi Viena.
 
 
PREZENT
      Curtea de Apel Timişoara a fost reînfiinţată în baza dispoziţiilor art. 10 şi art. 27 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, fiind cuprinsă la punctul XV din anexa 2 la lege.
      Curtea de Apel Timişoara este instanţă cu personalitate juridică care funcţionează în baza Legii nr. 304/2004, modificată şi republicată.
      Sediul instanţei se află la etajul 2 al clădirii Palatului Dicasterial situat în Timişoara, Piaţa Ţepeş Vodă nr. 2A.
      Această clădire este cea mai mare din Timişoara, este structurată pe 4 nivele şi în ea au funcţionat de-a lungul timpului multe instituţii de stat – astăzi funcţionează Judecătoria Timişoara, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara şi Parchetele de pe lângă aceste instanţe.
                                            
     
       Curtea de Apel Timişoara îşi exercită competenţa într-o circumscripţie cuprinzând Tribunalele Timiş, Arad, Caraş Severin, în care sunt cuprinse 14 judecătorii: Timişoara, Lugoj, Sânnicolaul Mare, Deta, Făget, Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Moldova Nouă, Arad, Ineu, Gurahonţ, Chişineu–Criş, Lipova.
      Curtea de Apel Timişoara este organizată cu cinci secţii: Secţia I Civilă, Secţia penală, Secţia a II a Civilă, Secţia de contencios-administrativ şi fiscal şi Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
       În prezent, Curtea de Apel dispune de 5 săli de şedinţă, câte una pentru fiecare secţie. Toate sălile de judecată dispun de instalaţie de sonorizare.
 
 

Istoric

      Încă din 1727 pe acest amplasament se afla o cazarmă, denumită apoi Casa Administraţiei Camerale. Fiind construită înainte de trasarea noului sistem rentagular de străzi, această clădire parter era „rotită” faţă de reţeaua străzilor din cetate.
      Între anii 1754 – 1758 s-a mai adăugat clădirii şi „Depozitul de Făină” al cetăţii.
      Palatul Dicasterial a fost construit între anii 1855-1860, fiind destinat Parlamentului Voivodinei Sârbe şi Banatului Timişean.
      Construcţie monumentală, ridicată pe o suprafaţă ce se întinde de-a lungul a trei străzi, edificiul a fost mult timp cea mai mare construcţie din Timişoara. El avea trei curţi, 273 camere, 34 bucătării, 20 cămări, 34 camere pentru servitori, 65 pivniţe şi 27 depozite. Edilii obişnuiau să spună că are atâtea ferestre câte zile are un an.

 

 

                                           

      Numele clădirii de „DICASTERIAL” provine din grecescul „dikasterion” şi latinescul „dikasterium”, care denumea în antichitate Curtea cu juri.
      Amprenta juridica s-a păstrat până în Evul mediu, în sensul unei uniuni a judecătorilor, mai târziu denumirea a fost dată si judecătoriilor bisericeşti, pentru ca astăzi să adăpostească numai sedii ale instanţelor si parchetelor.
      Monument arhitectural de o valoare deosebită realizat într-o manieră inspirată din stilul Renaşterii italiene timpurii, este impunătoare prin volum şi sobrietate.
      Construcţia este o copie după Palazzo Strozzi şi Palazzo Pitti din Florenţa, considerată un exemplu perfect al unui palat florentin.
       Palatul Dicasterial, denumit în mod popular şi „Cazarma Funcţionarilor”, datorită numărului mare de Instituţii şi Oficii de Stat care funcţionau în acest palat: Tribunalul Regal, Procuratura Visteriei, Serviciul de Impozite, Inspectoratul Şcolar, Serviciul de arhitectură, Judecătoria de Ocol, Direcţia Poştelor şi Telegrafului, Sediul Poştei şi Telegrafului, Direcţia Financiară, Oficiul Cadastral, Serviciul de Cartografie, Oficiul de construcţii de stat, Consiliul Orăşenesc de Legislaţie.