Ignorare comenzi Panglică
Salt la conținutul principal

Judecătoria TECUCI

:

Jurisprudenta: Indeplinirea dispoziţiilor art.260 alin.2 C.p. Retragerea mărturiei mincinoase are ca efect nepedepsirea făptuitorului dacă, în cauzele penale intervine mai înainte de a fi pronunţată o hotărâre sau de a se fi dat o soluţie c...

Titlu

 Indeplinirea  dispoziţiilor art.260  alin.2  C.p.  Retragerea  mărturiei  mincinoase are  ca  efect nepedepsirea făptuitorului  dacă, în  cauzele  penale  intervine  mai  înainte  de a  fi  pronunţată o  hotărâre sau  de a  se  fi dat  o  soluţie  c...

Tip speta

Sentinţă penală

Numar speta

502

Data speta

25.09.2007

Domeniu asociat

Organizaţii şi activităţi (infracţiuni care aduc atingere unor)

Continut speta

            MATERIE  PENALĂ
            
            Sentinţa penală nr. 502/25.09.2007
            
      Indeplinirea  dispoziţiilor art.260  alin.2  C.p.  Retragerea  mărturiei 
mincinoase are  ca  efect nepedepsirea făptuitorului  dacă, în  cauzele 
penale  intervine  mai  înainte  de a  fi  pronunţată o  hotărâre sau  de a  se 
fi dat  o  soluţie  ca urmare a  acelei mărturii ( în speţă  trimiterea  în
judecată a  inculpatului  prin  rechizitoriu).
            
            Prin sentinţa  penală  nr.502/25.09.2007  a  Judecătoriei  Tecuci 
în  baza  art.11  pct.2  lit.b  din  C.p.p.  în ref. la art.10  lit.i  din  C.p.p.  s-a 
dispus    încetarea  procesului  penal  pornit  împotriva inculpatului  O.S., pentru 
comiterea  infracţiunii de  mărturie  mincinoasă  prev. de  art.260  din  C.p.
            S-a  dispus  ca  cheltuielile  judiciare  avansate  în  cauză  să 
rămână  în  sarcina  statului.
            Pentru  a  pronunţa  această  hotărâre  instanţa  de  fond a  reţinut 
următoarele:
            Prin rechizitoriul  Parchetului  de  pe  lângă  Judecătoria  Tecuci 
la  data  de  12.07.2007, a  fost trimis  în judecată  penală în stare de  libertate
inculpatul O.S. , pentru  comiterea  infracţiunii de  mărturie  mincinoasă prev. de 
art.260  din  C.p.
            S-a  reţinut  că  inculpatul a fost  audiat  într-o  cauză  penală, în 
faza  de  urmărire  penală a  spus  adevărul  cu  privire la  situaţia  de  fapt,  după 
care  în  faza de  judecată  în aceeaşi cauză a revenit  asupra  declaraţiilor  date
precizând  că  nu ştie  nimic  de conflictul  dintre  familiile B.  şi  A.,  deoarece 
în  perioada  acestui  conflict  el  nu se afla  de  faţă, fiind  plecat  în judeţul 
Tulcea.
            Inculpatul a  mai  arătat  că retrage  declaraţiile  date  la 
urmărirea  penală în dosarul  cu nr.2433/2006, deoarece a  declarat  fals  întrucât
a  fost  sfătuit  de unele  persoane  din familia  A.  să declare neadevăruri.
            Instanţa de  fond a  mai  reţinut că  inculpatul nu  poate  fi
pedepsit deoarece  şi-a retras  declaraţia mincinoasă anterior  pronunţării  unei 
hotărâri  de  condamnare  şi  prin urmare  operează cauza  de nepedepsire prev.
de  art.260  alin.2  c.p.  şi art.10  lit.i  indice  1  din  C.p.p.
            Situaţia  de  fapt a  fost reţinută  de  instanţa  de  fond  pe  baza 
declaraţiilor  date  de inculpatul O.S., a  declaraţiilor  date  de  martori, 
coroborate  cu celelalte probe  administrate în  cauză.
            Impotriva sentinţei  penale  nr.502  din  25.09.2007  a 
Judecătoriei  Tecuci în termen legal a  declarat apel  Parchetul  de  pe  lângă 
Judecătoria  Tecuci apreciind  că instanţa  de  fond a  pronunţat  o hotărâre 
nelegală  şi netemeinică.
            In motivarea cererii de  apel,  Parchetul a  arătat  că  inculpatul 
trebuia  condamnat, pentru  comiterea  infracţiunii de  mărturie  mincinoasă 
prev. de art.260  din  c.p. deoarece  acesta  nu ş-a  retras  nicio  declaraţie,  ci pur 
şi simplu declaraţiile  date  după  urmărirea  penală  au un  conţinut  fals,  care 
nu reflectă  adevărul  şi  intră sub  incidenţa disp.art.260 din  C.p.
            Prin  decizia penală  nr.52/A/04.02.2008 Tribunalul  Galaţi a 
admis  apelul  declarat  de  Parchetul de pe  lângă  Judecătoria  Tecuci,
desfiinţând  sentinţa  dată  de instanţa  de  fond.
            In rejudecare, a  fost condamnat inculpatul OS  la  6 luni 
închisoare  pentru  săvârşirea infracţiunii  prev. de art.260  alin.1  C.p. rap. la 
alin.3  al  aceluiaşi  articol.
            A  aplicat  inculpatului  pedeapsa accesorie a  interzicerii
drepturilor  prev. de art.64  lit.a,b  C.p.
            In baza  art.81  şi art.71  alin.5  C.p.  s-a  dispus suspendarea 
condiţionată a executării  pedepsei  principale şi a  pedepsei accesorii pe  durata
termenului  de încercare de 2  ani şi 6  luni,  stabilit conform art.82  c.p.
            S-a  atras  atenţia  inculpatului  asupra  consecinţelor  prev. de 
art.83  c.p.
            In motivarea soluţiei,  instanţa de  apel a apreciat  că în mod 
greşit s-a  considerat  că  inculpatul şi-a  retras  declaraţia  întrucât o  astfel  de 
retragere  nu există în  disp.art.260  alin.2  C.p.
            S-a reţinut  că cele  două declaraţii date  de  inculpat  diferă  şi  că
la  urmărirea  penală când a  fost audiat  nu a  declarat  că  nu-şi mai  menţine 
declaraţia,  declaraţia  dată la 30.03.2007.
            Impotriva  acestei  soluţii, în  termenul  prevăzut  de lege a 
declarat recurs  inculpatul  O.S.
            Prin  motivele  de  recurs susţinute  oral de apărătorul  ales  se 
arată  că  inculpatul  nu se  face  vinovat  de  comiterea  infracţiunii de  mărturie 
mincinoasă întrucât  declaraţia  sa  nu  ar fi produs  efecte,  urmare a retragerii
declaraţiei  iniţial date.
            
            Prin decizia  penală  nr.530/R/06.10.2008 a  Curţii  de  Apel 
Galaţi  s-a  respins  ca  nefundat  recursul  declarat  de inculpat  şi a  fost  obligat
la  plata  cheltuielilor judiciare  către  stat.
            Pentru  a  pronunţa  această hotărâre,  instanţa  de  recurs a 
reţinut următoarele:
            S-a constatat  potrivit  probelor  că în  cauza  ce-l  priveşte  pe 
inculpatul OS  nu  sunt  incidente  disp.art.260  alin.2  C.p.
            Declaraţia  dată  de  inculpat în calitate  de  martor în faza de 
urmărire  penală  a constituit probă  forte  şi a  stat  la  baza  trimiterii în 
judecată a  persoanei  ce avea  calitate de  inculpat  sau  persoană  urmărită  în
calitate  de  învinuit  ce a  primit  calitatea  de inculpat  urmare a  declaraţiei 
date  de  martorul O.S.
            Rezultă aşadar  că  urmare a  declaraţiei  date de inculpatul –
recurent în calitate  de  martor a  avut  drept  urmare trimiterea  în  judecată a 
persoanei vătămate, devenind  din făptuitor – învinuit -  inculpat, procurorul
urmare  declaraţiei date a dispus, a  luat o hotărâre  şi anume aceea  de a  trimite 
pe  învinuit  în  judecată, urmare a  declaraţiei  mincinoase producându-se  şi
consumându-se  odată  cu înaintarea  la  instanţă a  cauzei  pentru a  fi  judecat.
            Pe  de  altă  parte din declaraţia dată la  30.03.2007 inculpatul în
calitate de martor  nu a  arătat  de  ce nu-şi mai  menţine declaraţiile  date în faza 
de  urmărire  penală.
            Prin declaraţia inculpatului  dată  în  instanţă  la  30.03.2007 în
calitate  de martor a urmărit schimbarea situaţiei de  fapt în alterarea adevărului 
şi prezentarea  unei  noi situaţii de  fapt diferită de cea din  faza de  urmărire 
penală, încălcându-se  disp.art.85 C.p.p.  Consumarea infracţiunii de  mărturie 
mincinoasă  producându-se  când,  după ascultare  şi sub prestare  de  jurământ a
recunoscut declaraţia  în  faţa  completului de  judecată.
            Retragerea  mărturiei  mincinoase  poate  fi considerată că ar  fi
retrasă  când martorul  din proprie  iniţiativă  şi  înainte de a  fi  audiat  în  faza 
de  judecată,  o  face.

Jurisprudenta

1

id_institutie

324

Institutie

Judecătoria TECUCI

Atașări

Creat la 27.02.2013 22:33 de SHP Install
Ultima modificare la 27.02.2013 22:33 de SHP Install