Judecătoria Huedin
COMPETENŢA ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ
Competenţa materială
La judecătorie pot fi introduse cereri referitoare la :
a) Relaţii de familie şi acte de stare civilă:
1. Cererea de desfacere a căsătoriei prin divorţ;
2. Cereri de stabilire, majorare, reducere, sistare a obligaţiei legale de întreţinere;
3. Cereri privind încuviinţarea purtării numelui de către copilul minor;
4. Cereri privind înregistrarea ulterioară a naşterii minorului;
5. Cereri privind încredinţarea minorului din afara căsătoriei;
6. Cereri privind stabilirea domiciliului minorului din afara căsătoriei;
7. Cereri privind anularea, completarea, rectificarea actelor de stare civila (act de naştere, de căsătorie sau de deces);
8. Cereri privind stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei;
9. Acţiunea în tăgada paternităţii copilului născut din căsătorie;
10. Acţiunea în contestarea recunoaşterii maternităţii/paternităţii.
b) Cereri in materie de bunuri:
1. Cereri privind pretenţii civile a căror valoare nu depăşesc 5 miliarde lei;
2. Cereri privind revendicarea unui bun mobil sau imobil;
3. Acţiuni posesorii;
4. Cereri de partaj;
5. Cereri de rezoluţiune/reziliere a unui contract;
6. Cereri de evacuare;
c) Cereri privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept
d) Cereri în materie comercială
1. Cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei;
2. Cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;
Alte cereri:
1. Plângeri contravenţionale (plângeri împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor);
2. Litigii funciare;
3. Contestaţia în anulare şi revizuirea exercitate împotriva propriilor hotărâri;
4. Ca instanţă de executare, încuviinţează cererile de executare silită înaintate de birourile executorilor judecătoreşti şisoluţionează contestaţiile la executare;
5. Cererile privind măsurile asiguratorii (sechestru asigurator, sechestru judiciar, poprire asiguratorie);
6. Cererile privind lămurirea înţelesului, întinderea sau aplicarea dispozitivului propriilor hotărâri;
7. Cererile privind completarea propriilor hotărâri în cazul omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale;
8. Cererea privind punerea sub interdicţie, declararea dispariţiei şideclararea morţii;
9. Cereri de acordare a personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, conform Legii 114/1996;
10. Cererile de dobândire a personalităţii juridice a asociaţilor si fundaţiilor, conform OG 26/2000;
11. Cererile de investire cu formulă executorie a biletului la ordin, CEC – ului , cambiei , contractului de credit, precum şi a altor înscrisuri;
12. Cererile privind emiterea somaţiei de plată, potrivit OG 5/2001, precum şi acţiunile în anulare în această materie, până la 1 miliard de lei.
COMPETENŢA ÎN MATERIE PENALĂ
La nivelul instanţelor judecătoreşti, în materie penală, operează principiul oficialităţii. Aceasta înseamnă căjustiţiabilii nu au acces direct, urmând a se adresa parchetului.
În mod excepţional, pentru anumite infracţiuni, justiţiabilii se pot adresa direct judecătoriilor, printr-o plângere prealabilă.
Plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată, atunci când se cunoaşte identitatea inculpatului, doar pentru următoarele infracţiuni:
- loviri şi alte violenţe, prev.de art.180 Cod de procedură penală;
- vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 alin.1 Cod de procedură penală;
- ameninţare, prev. de art. 193 Cod de procedură penală;
- insulta, prev. de art. 205 Cod de procedură penală;
- calomnie, prev. de art. 206.
Cod de procedură penală;
- furtul între soţi sau între rude apropiate, prevăzută de art.210 Codul de procedură penală;
- abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod de procedură penală;
- tulburare de posesie, prevăzută de art.220 Cod de procedură penală.
În ipoteza în care făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată are posibilitatea de a se adresa organului de cercetare penală pentru identificarea acestuia.
Termenul de introducere a plângerii în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară introducerea unei plângeri prealabile, este de 2 luni de la data în care persoana vătămată a cunoscut identitatea făptuitorului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a o mai formula.
Conţinutul plângerii: Plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent, fiind considerată valabilă dacă a fost introdusă în termen.
Competenţa de soluţionare revine fie judecătoriei în a cărei raza teritorială a fost săvârşită infracţiunea, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială locuieşte partea vătămată, conform art.30 Cod procedură penală.
Instanţa de judecată poate fi sesizată direct şi prin plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiate pe disp. art. 2781 Cod procedură penală.
Competenţa de soluţionare aparţine instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă.