Tribunalul GALAŢI

            
            DREPTUL FAMILIEI SI MINORI
           
         Sentinţa civilă nr.  1461/29.07.2008
            
     LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL – STABILIREA LIMITELOR
PERIOADEI DE VIZITARE – CONVENŢIA DE LA STRASBOURG DIN 15.05.2003
RATIFICATĂ DE ROMÂNIA PRIN LEGEA NR.87/2007
                                              
          Prin cererea înregistrată la această instanţă  reclamanţii O V în calitate de tată şi O E în calitate de bunică a minorei O A-M au
chemat în judecată pe pârâta O E,pentru stabilirea dreptului de a avea legături personale cu
minora.
          În fapt, în motivarea acţiunii s-a arătat că O V a fost căsătorit cu pârâta,iar prin
decizia civilă nr.206/2008 a Tribunalului Galaţi s-a dispus desfacerea căsătoriei,iar copilul
rezultat din căsătorie a fost încredinţat pârâtei spre creştere şi educare.
          Întrucât pârâta nu permite reclamanţilor să viziteze pe minoră şi să aibă legături
personale cu aceasta,au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să poată lua minora la
domiciliul lor de două ori pe lună la sfârşitul săptămânii şi două săptămâni în vacanţele
şcolare.
          In drept, au invocat art.43 alin.3 c. fam.
          In dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar,în copie,decizia civilă
nr.206/22.04.2008.
          Pârâta, prin întâmpinare a arătat că este de acord cu acţiunea formulată de
reclamantul O V, dar nu în modalitatea solicitată. Este de acord ca reclamantul să viziteze pe
minoră în prima şi a treia duminică din lună,la domiciliul pârâtei,între orele 10-18, dar nu este
de acord să ia pe minoră câte două săptămâni în vacanţă, deoarece nu se află în ţară,munceşte
în străinătate şi vine în ţară doar vara în concediu de odihnă.
          Cu privire la reclamanta O E,bunica paternă a minorei,a ridicat excepţia lipsei
calităţii procesuale active,întrucât potrivit art.43 alin.3 c. fam. doar părintele divorţat căruia nu
i s-a încredinţat copilul,păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
          Instanţa constată că părţile au fost soţi,iar din căsătorie a rezultat minora A-M
născută la data de …..
          Urmare admiterii acţiunii de divorţ prin decizia civilă nr.206/2008, minora a fost
încredinţată mamei spre creştere şi educare.
          Potrivit art.43 alin.3 c. fam., părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul are
dreptul de a avea legături personale cu acesta,precum şi dreptul de a veghea asupra
creşterii,educării şi pregătirii lui.
          De asemenea, conform art.16 alin.1 din Legea nr.272/2004 copilul care a fost
separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are
dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi,cu excepţia situaţiei în
care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
          Acelaşi lucru este prevăzut şi în Convenţia de la Strasbourg din 15 mai 2003
asupra relaţiilor personale care privesc copiii,ratificată de România prin Legea nr.87/2007 şi
care în art.4 alin1 consacră:”copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii
personale constante”.
          Instanţa constată că legăturile personale cu minorul au ca scop consolidarea
raporturilor efective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare
copilul şi acesta din urmă.
          Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor,iar apropierea
tatălui de copil nu periclitează buna sa educaţie şi siguranţă,întrucât din considerentele
sentinţei de divorţ rezultă că părţile au locuit împreună cu minora la domiciliul pârâtei.
          Chiar dacă dispoziţiile art.43 c.fam. se referă la părinţii minorului,nimic nu se
opune ca şi bunica paternă să aibă legături personale cu minora.
          Potrivit art.14 alin.3 din Legea nr.272/2004,părinţii sau un alt reprezentant legal al
copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii,fraţii şi surorile ori cu alte
persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie,decât în cazurile în care instanţa
decide în acest sens,apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea
fizică,psihică,intelectuală sau morală a copilului.
          În cauza de faţă, nu s-a făcut dovada că bunica nu ar prezenta garanţii morale
pentru a avea legături personale cu nepoata sa.
          La vârsta sa minora necesită afecţiune şi din partea tatălui şi a bunicii
paterne,temeiul legal regăsindu-se în dreptul naţional prin implementarea dreptului comunitar,
care reglementează instituţia legăturilor personale,aşa cum este stabilit în mod expres în Legea nr.272/2004,aşa încât se va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a
reclamantei.
          Pârâta a fost de acord cu acţiunea,însă a dorit ca programul de vizitare să aibă loc
la domiciliul său.
          Or, exerciţiul dreptului tatălui şi a bunicii la legături personale cu minora,în sensul
stabilirii unui program de vizitare,se presupune a fi efectiv,impunându-se ca dispoziţiile
adoptate în acest sens să nu fie formale,ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire,iar
prin luarea minorei la domiciliul reclamanţilor se asigură intimitatea necesară a relaţiei dintre
tată,bunică şi copil.
          Faţă de cele mai sus expuse,în baza art.43 alin.3 şi art.97 c. fam. instanţa urmează
a admite acţiunea şi a obliga pârâta să permită reclamanţilor legături personale cu minora în
modalitatea solicitată de aceştia.
          Prin decizia civilă nr.558 din 05.12.2008 Tribunalul Galaţi a admis apelul numai
sub aspectul întinderii programului de vizitare .
          In condiţiile în care vacanţa de iarnă este de două săptămâni dar şi faţă de
specificul sărăbătorilor de iarnă şi încărcătura emoţională a acestora este inechitabil ca mama
sa fie lipsită de prezenţa copilului său pe  toată durata vacanţei.
          
          Referitor la vacanţa de vară critica apelantei este fondată întrucât instanţa de fond
nu a determinat clar limitele rezumându-se doar a arăta durata de două săptămâni.
          Pentru a nu se aduce atingere drepturilor pârâtei şi libertăţilor sale tribunalul
apreciază necesar a se face o clară delimitare a programului de vizitare prin stabilirea datei de
începere şi a datei de finalizare a acestuia.
          Faţă de cele expuse, tribunalul a admis apelul , schimbând în parte sentinta civilă
a Judecătoriei Tecuci în sensul că a redus durata vacanţei de la două săptămâni la o săptămână
în perioada 24.31 dec în anii pari la domiciliul reclamantului şi în perioada 31 dec 07 ian în
anii impari la domiciliul reclamantului.
          A mai stabilit ca reclamantul să aibă legături personale cu minora în timpul
vacanţei de vară în perioada 1-14 august la domiciliul reclamantului.
          S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.