Tribunalul GALAŢI

Prin sentinţa civilă nr. 2230/8.10.2007 pronunţată de Judecătoria Tecuci a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea-debitoare S.C. M. SRL Tecuci în contradictoriu cu intimata-creditoare ... IFN- SA Bucureşti, s-au dispus anularea formelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr. ... al B.E.J.”...” – Tecuci şi s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în sumă de 194 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că între părţi a intervenit contractul de leasing nr. ... având ca obiect dreptul de folosinţă asupra autoturismului marca Dacia Pick-up 1.9 cu nr. de înmatriculare ...., principala obligaţie a beneficiarei fiind aceea de a achita ratele lunare în termenul convenţional, în caz contrar contractul de leasing fiind sancţionat, cu obligaţia pentru aceasta de a restitui bunul şi toate sumele datorate, conf. disp. art. 8 din O.G. nr. 51/1997 modificat prin Legea nr. 287/2007, contractul fiind titlu executoriu.
S-a mai susţinut că intimata – creditoare a considerat că debitoarea – contestatoare nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita în maxim două luni rata lunară, motiv pentru care a notificat beneficiarul de rezilierea contractului de leasing şi a pornit executarea silită prin intermediul B.E.J.”....” – Tecuci.
De asemenea, Judecătoria Tecuci a arătat că din analiza chitanţelor liberatorii/O.P. depuse de contestatoare la dosar rezultă că aceasta şi-a achitat în termenele convenite ratele lunare de leasing, că doar ultima rată lunară (cea din luna ianuarie 2006) a fost achitată cu o întârziere mai mare, dar care nu depăşeşte 60 de zile, iar la precizările solicitate intimatei aceasta a răspuns evaziv, indicând faptul că debitoarea nu a achitat o amendă contravenţională, aspect ce nu are legătură cu rate de leasing, rezilierea contractului sau executarea silită.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat şi motivat recurs creditoarea – intimată, care a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei, arătând în esenţă următoarele:
Debitoarea-intimată nu şi-a executat toate obligaţiile ce izvorau din contractul de leasing, respectiv cele prevăzute de disp. art. 10 pct. 10 şi art. 14 lit. g din contract, în sensul că a circulat cu autoturismul în discuţie fără a fi achitat în numele recurentei taxa de circulaţie pe drumurile publice şi a fost amendată, nu a achitat amenda contravenţională, amenda a fost achitată de recurentă, aceasta e emis şi comunicat intimatei factura fiscală nr. ... reprezentând valoarea amenzii contravenţionale, dar nu a achitat această factură, motiv pentru care a reziliat contractul de leasing şi a notificat intimata de acest aspect.
A mai susţinut că neplata acestei taxe atrage aplicarea disp. art. 15 din contract, rezilierea contractului de leasing o îndreptăţeşte să formuleze cererea de executare silită şi astfel să redobândească posesia bunului şi să-şi recupereze sumele de bani ce trebuia a fi achitate de intimată.
În  dovedirea recursului recurenta nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
În drept recurenta a invocat disp. art. 299 şi urm. Şi art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Reprezentată în Instanţă, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat având în vedere că a achitat toate ratele de leasing în termenul stabilit, nu a avut cunoştinţă că proprietara ar fi achitat o amendă contravenţională pentru o faptă săvârşită de intimată, iar dacă ar fi ştiu ar fi achitat această amendă şi nu s-ar fi ajuns la situaţia de a se sancţiona contractul de leasing.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din analiza notificării nr. ... rezultă că pentru reziliere au fost avute în vedere disp. art. 15 .1 pct. i)şi ii) în ref. la art. 14  din contract, prin întâmpinarea formulată în primă instanţă creditoarea-recurentă arătând că motivul rezilierii îl constituie neachitarea ratelor lunare de leasing în termenele stipulate, deci încălcarea disp. art. 10.2  punctul 2 în ref. la art. 6.6 din contract.
Din analiza ordinelor de plată depuse de intimata-contestatoare rezultă că aceasta a achitat în termenele stabilite de părţi, uneori cu o întârziere mai mare cu puţin de 30 de zile, dar pentru care nu intervine rezilierea contractului.
Este adevărat că ulterior recurenta a mai arătat un motiv pe care l-a considerat apt de a produce rezilierea contractului de leasing  acela că intimata nu a plătit o taxă pentru a circula pe drumurile publice şi astfel că proprietara a fost amendată contravenţional şi a trebuit să achite o amendă ce i s-a aplicat pentru culpa beneficiarei, dar şi Tribunalul apreciază că recurenta a avut o atitudine oscilantă şi invocând acest al doilea motiv nu a încercat decât să menţină sancţionarea unilaterală a contractului de leasing.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut nici în recurs vreo dovadă că ar fi emis factura nr. ..., că ar fi achitat respectiva amendă şi că acesta este motivul dorinţei sale de a rezilia contractul, iar corespondenţa purtată cu intimata şi depusă în faţa primei instanţe nu dovedeşte decât că ar fi existat o divergenţă între părţi cu privire la această amendă contravenţională  şi  cine  poate  promova  plângerea  împotriva  procesului-verbal de contravenţie.
De asemenea, nu putem să nu remarcăm faptul că până la momentul la care recurenta a înţeles să notifice intimatei rezilierea contractului aceasta din urmă îşi achitase integral obligaţia principală (şi care este şi cea mai oneroasă), aceea de a achita ratele lunare, astfel că nu credem că cea mai bună cale de „atenţionare” a debitoarei era sancţionarea contractului de leasing.
Pentru toate aceste motive Tribunalul consideră că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, care nu se impune a fi sancţionată, cu consecinţa respingerii recursului ca nefondat în temeiul disp. art. 312 al. 1 C.proc. civ.