Continut speta |
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanţii S. C.şi S. N., au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. C. obligarea acesteia din urmă la sistarea lucrărilor de construcţie începute pe terenul proprietatea reclamanţilor.
Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamanţii au arătat că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 740/09.09.2006, au devenit proprietarii suprafeţei de 3800 mp teren extravilan situat în comuna Rediu jud. Galaţi.
Terenul în discuţie a fost ocupat de circa 3 ani de către pârâtă, fără a avea autorizaţii şi a ridicat aici o cameră de lut.
Faţă de această situaţie, reclamanţii au promovat la Judecătoria Galaţi o acţiune în revendicare. În timpul acestui proces, pârâta a forat pentru un puţ, a ridicat un gard şi, în prezent, a început construcţia unei clădiri în extindere pentru prima, tor fără forme legale.
Legal citată, pârâta s-a prezentat în instanţă şi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că nu sunt întrunite cele trei condiţii în care se poate pronunţa o hotărâre pe calea ordonanţei preşedinţiale, mai ales nu se poate demonstra „urgenţa” pentru luarea unei astfel de măsuri.
Prin sentinţa civilă nr. 6227/13.08.2007 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă ca nefondată cererea de ordonanţă preşedinţială.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare reclamanţii S. C. I. şi S. N. au devenit proprietarii unei suprafeţe de teren de 3800 mp situat în extravilanul comunei R., Jud. Galaţi.
Conform contractului de vânzare-cumpărare pârâta C. C. a devenit proprietatea suprafeţei de 3200 mp teren situat în extravilanul satului S. comuna R. Judeţul Galaţi. Pe acest teren pârâta încă din anul 2004, a început construcţia unei locuinţe fără a avea autorizaţii în acest sens. Întrucât reclamanţii consideră că există identitate între cele două terenuri au promovat acţiune în revendicare în contradictoriu cu C. C.
Deşi prin răspunsurile la interogatoriu pârâta a negat, din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză la cererea părţilor reiese că într-adevăr, pe parcursul acestui an, pârâta a ridicat lipită de vechea construcţie o nouă cameră. Cele două martore au indicat perioade diferite de ridicare a acestei construcţii, respectiv luna iulie şi luna aprilie, însă, din procesul-verbal ......... încheiat de un lucrător de poliţie din cadrul Postului de Poliţie R. reiese faptul că la acea dată construcţia era ridicată bătându-se tabla pe acoperiş.
Instanţa a apreciat că nu se poate reţine urgenţa în condiţiile în care pe terenul în litigiu este ridicată o construcţie încă din anul 2004, că de atunci s-au construit diferite anexe fără ca reclamanţii să iasă din pasivitate, iar camera construită în acest an era gata la momentul promovării prezentei acţiuni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii S. N. şi S. C.I., criticând-o sub aspectul greşitei aprecieri a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Au arătat că au solicitat sistarea oricăror lucrări de extindere a construcţiei şi amenajare a terenului până la soluţionarea acţiunii în revendicare, urgenţa luării acestei măsuri derivând din necesitatea conservării dreptului de proprietate asupra terenului, cât şi din faptul că ridicarea acestor construcţii sau efectuarea altor amenajări ar împiedica ulterior punerea în executare a hotărârii obţinute în procesul de revendicare.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta, de aproximativ o lună de zile , a început să ridice o cameră alipită de construcţia veche, edificată fără autorizaţie de construcţie în anul 2004, la faţa locului, în cursul lunii iunie 2007, fiind găsit un lucrător care învelea cu tablă această cameră.
Consideră recurenţii că, prin nerespectarea dispoziţiilor legale, în timpul procesului de revendicare, pârâta a edificat construcţii şi a amenajat terenul, impunându-se sistarea acestor lucrări.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs şi pârâta C. C. , criticând-o sub aspectul respingerii cererii sale de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că ambele recursuri sunt nefondate.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă că trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale:
- urgenţa acţiunii, care este dată de faptul că efectuarea /continuarea oricăror lucrări de construcţie poate pricinui pagube celuilalt imobil, al reclamanţilor, pagube care nu ar mai putea fi îndreptate astfel decât cu costuri mari;
- vremelnicia măsurii este doar până la finalizarea acţiunii în revendicare, ca fiecare parte să ştie până unde poate să efectueze propriile lucrări de construcţie la imobilul proprietatea sa;
- neprejudicierea fondului, prin faptul că instanţa examinează sumar fondul cauzei, scopul acestei proceduri nefiind rezolvarea definitivă a litigiului dintre părţi, ci acela de a dispune stoparea actelor abuzive.
În prezenta cauză, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, sunt îndeplinite doar ultimele două condiţii, respectiv vremelnicia măsurii şi nerejudecarea fondului cauzei.
Din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie din comună şi declaraţiile martorilor, rezultă că pârâta a mai construit o cameră în vara anului 2007, lucrarea fiind deja finalizată.
Or, în această situaţie nu mai este îndeplinită condiţia urgenţei , nefiind posibilă dispoziţia de sistare a unor lucrări ce au fost terminate.
Pentru aceste considerente, se apreciază că prima instanţă a apreciat în mod legal şi temeinic asupra condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.
În ceea de priveşte cheltuielile de judecată, se constată că dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă permit părţii câştigătoare în proces să solicite de la partea care cade în pretenţii plata acestora.
La dosarul instanţei de fond nu se află nicio dovadă privind efectuarea unor cheltuieli de judecată de către pârâtă, astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În consecinţă, conform art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
|