Continut speta |
Pe rol fiind soluţionarea apelului declarat de către reclamanţi L.D. şi L.A. împotriva sentinţei civile nr.546/12.09.2007 pronunţată de Judecătoria Tg.Bujor în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. G. .
Reprezentantul recurenţilor-reclamanţi solicită admiterea recursului declarat, motivat de faptul că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică sub aspectul faptului că apelanţii-pârâţi nu ar fi probat consimţământul dat de intimata-reclamantă cu privire la vânzare, sens în care s-a considerată că nu a existat o promisiune de vânzare. Consideră că din probele administrate în cauză se desprinde în mod clar faptul că intimata şi-a dat consimţământul faţă de vânzarea celor două camere şi teren aferent, aspect confirmat şi de acceptul acesteia de a construi în prelungirea celor două camere alte anexe. În anul 1999 acesta şi-a dat consimţământul în mod clar cu privire la vânzare deşi ulterior a refuzat să prezinte documentul scris care atestă consimţământul deplin al acesteia. Cu atât mai mult cu cât ulterior înţelegerii dintre părţi s-a procedat la efectuarea documentaţiei cadastrale din cuprinsul căreia rezultă că intimata vindea imobilul casă de locuit cu două camere şi terenul aferent acestora. Cu privire la acest aspect instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un fel, deşi documentaţia cadastrală a fost depusă la dosar.
Faţă de aceste aspecte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat motivat de faptul că între părţi nu a existat niciodată o înţelegere aşa cum susţine reprezentantul apelanţilor-reclamanţi şi că doar le-a acceptat acestora să locuiască în cele două camere cu chirie. Totodată solicită obligarea apelanţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor reclamanţii L.D. şi L.A. au chemat în judecată pe pârâta T.G. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate cu caracter autentic vânzarea-cumpărarea imobilului casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1200 mp.situat în intravilanul satului ......
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că în anul 1999 au convenit cu pârâta să cumpere imobilul casă de locuit formată din două camere şi teren aferent în suprafaţă de 1200 mp. Pentru care a solicitat suma de 9.000.000 ROL şi 1200 USD.
Au cumpărat imobilul, s-au mutat efectiv în acesta cu acordul pârâtei şi au extins spaţiul de locuit prin construirea altor camere şi dependinţe.
Au precizat reclamanţii că deşi au solicitat pârâtei perfectarea actului de vânzare-cumpărare acesta a refuzat în mod constant şi îi ameninţă cu evacuarea.
În drept şi-au întemeiat acţiunea pe disp. Art.111 C.pr. civ. şi art.1073 şi art.1074 C. Civ.
În dovedirea acţiunii au solicitat proba cu acte , interogatoriul pârâtei şi martori.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
A arătat pârâta că nu a primit de la reclamanţi nici o sumă de bani pentru imobil, le-a permis acestora să locuiască în imobil urmând să facă î înţelege scrisă şi să stabilească preţul vânzării. Acest lucru nu s-a mai realizat deoarece odată ce reclamanţii s-au mutat în imobil au început să facă modificări fără a-i cere acordul.
În combaterea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr.546/12.09.2007 a Judecătoriei Tg. Bujor, s-a respins acţiunea reclamanţilor ca fiind nefondată.
S-a reţinut că între părţi au existat numai discuţii cu privire la o eventuală vânzare-cumpărare a imobilului, că nu a fost încheiată o convenţie scrisă între părţi, că reclamanţii nu au reuşit să probeze existenţa consimţământului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii L.D. şi L.A., criticând-o pentru motive vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Reclamanţii au susţinut că acordul de voinţă al părţilor privind vânzarea terenului în discuţie s-a realizat încă din 1999, că au plătit sumele de bani stabilite ca preţ, că s-au mutat în imobil încă din 1999 şi mai mult, au edificat construcţii de amploare ( extinderi, dependinţe) comportându-se ca adevăraţi proprietari.
Recursurile sunt întemeiate pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Din întregul material probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că între părţi s-a realizat acordul de voinţă în privinţa vânzării-cumpărării imobilului în discuţie.
Astfel, reclamanţii au făcut dovada în faţa instanţei de judecată că pârâta le-a promis că le va vinde imobilul ( casă de locuit şi teren aferent), încă din anul 1999, le-a permis să se mute în casă, a fost de acord cu edificarea unor construcţii de amploare, constând în 5 camere, bucătărie, 2 holuri, beci, mansardă, fântână, alei din beton, bucătărie de vară.
Din actele dosarului rezultă că părţile au convenit şi asupra preţului chiar pârâta recunoscând la interogatoriu că a primit suma menţionată în chitanţa de mână aflată la dosarul de fond. Mai mult chiar, pârâta a recunoscut la interogatoriu că în anul 2005 a mers la notarul public C.E., împreună cu reclamanţii, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă la acel moment tranzacţia nu a putu fi încheiată.
Martorii D.Ş. şi D.I. propuşi de reclamanţi, au confirmat susţinerile acestora privind existenţa înţelegerii dintre părţi arătând chiar că în comunitate reclamanţii sunt percepuţi ca fiind proprietarii imobilului. Au arătat că preţul a fost parţial achitat, că reclamanşii au edificat noile construcţii pe parcursul a doi ani, timp în care pârâta nu s-a opus, ci dimpotrivă relaţiile dintre ei erau cordiale.
Martora D.R., propusă de pârâtă a arătat că este vecină şi prietenă cu aceasta şi a învederat instanţei că reclamanţii au venit în imobil şi au edificat construcţii cu acordul pârâtei. Chiar şi împrejurarea că pârâta nu a făcut demersuri pentru evacuarea reclamanţilor în decursul a peste 9 ani, nu s-a opus edificării construcţiilor, a primit o sumă de bani de la reclamanţi, dovedeşte existenţa consimţământului său, cu privire la înstrăinarea imobilului. Înţelegerea părţilor are semnificaţia amânării încheierii contractului de vânzare—cumpărare şi deci reprezintă un antecontract.
În consecinţă, pornind de la realitatea că un antecontract naşte în sarcina părţilor obligaţia de a face, instanţa apreciază că această obligaţie este susceptibilă de executare silită directă atipică, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic.
Prin urmare, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite acţiunea şi va dispune perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
|