Ignorare comenzi Panglică
Salt la conținutul principal
Portal  > Judecătoria AGNITA  > Prezentare
Prezentare

Prezentare instanţă
Istoric


Prezentare instanţă

 

          Activitatea economică, financiară şi administrativă a Judecătoriei este asigurată de departamentul economico-financiar şi administrativ al Tribunalului Sibiu. 

     Judecătoria Agnita este o autoritate publică din cadrul sistemului organelor judecătoreşti, fiind o instanţă fără personalitate juridică, potrivit art.36 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. 


Istoric

 
Judecătoria Agnita face parte din structura Tribunalului Sibiu, alături de judecătoriile Sibiu, Mediaș, Avrig şi Sălişte, şi se afla în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Alba.
Judecătoria Agnita are sediul în oraşul Agnita, str. Aurel Vlaicu, nr.14, jud. Sibiu. Oraşul Agnita este situat în mijlocul României, la o distanţa de doar 3 km. de centrul geografic al ţării, edificat de-a lungul râului Hîrtibaci (Harbach), afluent al Cibinului.
Sediul instanţei s-a aflat anterior într-o clădire veche (în oraşul Agnita, str. Aurel Vlaicu, nr.8, jud. Sibiu), construită ca imobil pentru locuit şi care era improprie desfăşurării activităţii de judecată.
Începând cu data de 02.12.2015, sediul instanţei se află într-o clădire dată în administrare Ministerului Justiţiei de către Oraşul Agnita, pe o perioadă de 20 de ani, conform HCL 57/17.09.2015.
Clădirea a beneficiat de lucrări ample lucrări prin care a fost adaptată destinaţiei actuale şi răspunde în prezent cerinţelor înfăptuirii actului de justiţie. Clădirea beneficiază de încălzire centrală, iluminat natural în toate birourile, parţial geamuri tip termopan, parchet, spaţii de birouri, arhivă, magazii, spaţiu pentru arestaţi, curte interioară.                               
 Până în anul 1969 în orașul Agnita şi-a desfăşurat activitatea Tribunalul Popular Raional Agnita, care a fost desfiinţat prin Legea nr.58/1968 pentru organizare judecătorească, activitatea de judecată fiind preluată de Judecătoria Mediaş. 
Judecătoria Agnita a fost reînfiinţată prin Legea de organizare judecătorească nr.92/1992 începându-şi activitatea la data de 1 ianuarie 1995 prin reorganizarea competenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu şi Judecătoriei Mediaş. In prezent Judecătoria Agnita are în circumscripţia sa oraşul Agnita şi un număr de 10 comune situate în partea de nord-est a judeţului Sibiu, spre graniţa cu judeţele Mureş, respectiv Braşov. 
Judecătoria Agnita funcţionează într-o zonă esenţialmente rurală. Oraşul Agnita are 10.990 locuitori (conform recensământului din anul 2011) şi se situează într-o zonă defavorizată din punct de vedere economic şi social.
Nu există infrastructură feroviară pentru justițiabili în zona de competenţă a instanţei. Există doar posibilitatea de transport rutier, fie cu mijloace de transport proprii ale justițiabililor fie cu mijloace de transport ale unei companii private de transport (autocar). Principalele căi de acces sunt DJ 106 Agnita-Sibiu, reabilitat recent, şi  DJ 141 Agnita-Mediaș în stare de semnificativă degradare.
Judecătoria Agnita este situată în imediata apropiere a Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustină, care a fost construită în anul 1409, anul construcţiei fiind indicat într-un document păstrat pană în anul 1948 în biserică, monument istoric înscris în patrimoniul cultural al ţării ce face parte dintr-o veche cetate, alcătuită dintr-o triplă incintă, cu patru turnuri de apărare: turnul dulgherilor, turnul făurarilor, turnul croitorilor şi turnul cizmarilor
După cum reiese din lucrarea „ Stilurile şi tipurile de fortificare ale cetăţilor ţărăneşti din sudul Transilvaniei” publicată de Revista TRANSILVANIA –SIBIU,  acestei vechi cetăţi i s-a conferit  dreptul la sediul judecătoriei de către Ludovic de Anjou încă din anul 1376, iar datorită diferendelor, regele Ludovic a fost obligat să reconfirme în două randuri ( 1379 şi 1381) Agnitei dreptul sediului judecătoriei. 
„Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document din 1280, orăşel cu tradiţie meşteşugărească, renumit altădată prin breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor,  croitorilor, dogarilor, olarilor şi altele, cu economie semirurală, a fost de timpuriu centrul schimburilor comerciale a liniştitei văi a Hîrtibaciului, prin care nu trecea niciunul din marile drumuri ale Transilvaniei. Ludovic de Anjou conferise Agnitei („villam nostram Zenthagata”) deja din 1376, dreptul de a ţine iarmaroc anual în ziua de 24 iunie. Din  acest privilegiu s-au ivit dese diferende cu Cincul Mare – reşedinţa „Scaunului de Schenk” – de care aparţinea şi Agnita, oglindit în numeroase documente. Astfel, regele Ludovic a fost obligat să reconfirme în două randuri ( 1379 şi 1381) Agnitei dreptul iarmarocului ca şi dreptul păstrării sigiliului Scaunului, sediul judecătoriei, cum rezultă şi din documentul din 1409 emis de cancelaria regelui Sigismund de Luxemburg. In 1466, regele Matei Corvin acordă Agnitei şi „just gladii”, dreptul de a condamna prin execuţie cu spada”.